Nu pot sa cred e toamna iar
Si noi cantece apar...
Sunt fosnetele frunzelor
Ce dau insipratie muzelor.
Peste tot unde privesc
Doar auriu totul zaresc
Ceva imi maingaie obrazul
Ma face sa uit tot necazul.
E vant caldut,e toamna iara
Dar mai frumos ca asta-vara.
Caci soarele inca zambeste
Iar fructele le rumeneste.
Ce adiere,ce miros!
Legumele sunt de prisos.
Nu cred ca a mai fost vreoadata
O toamna asa de frumoasa.
Inca mai vad din departare
Un stol de pasari calatoare...
Imi spun ca se intorc la vara
Acum,din nou e toamna iara.
Si-n suflet inca mai e soare
Chiar de nu sunt privighetoare
Vantul din nou imi sopteste:
"Nu o sa fie toamna rece!"
Frunza nu moare se coboara
In primavara renaste iara.
Toamna nu usuca totul
Ea ne arata tot frumosul!
