Sunt rani ce nu se vor vindeca
Si lacrimi ce inca vor cadea
Pana ce ca un rau vor curge
Iar inima se va frange.
Ochii vor fii ca ramurile uscate
Zambetele din urma lasate
Fara sa-ti amintesti macar
Ca iubirea nu e in zadar.
Noapte de noapte ea plangea
Privirea lui o urmarea
Iar inima de si-o taia
Aceasta tot de el graia.
Asa luni de zile au trecut
Iubirea ei nu s-a pierdut
Orice cantec auzea
De el inca ii amintea.
Chiar de pe altul a cunoscut
Amintirea lui nu s-a pierdut
Cand pe acesta il saruta
Gandul la cel pierdut o purta.
S-a afundat in invatare
Sperand ca asa nu mai doare
Zambea cu toata fata sa
Spunand ca de el nu-i pasa.
Se mintea asa mereu
Desi sufletului ii era greu
Sa uite pe acel baiat
Ce rani adanci a provocat.
Desi spusese multe despre ea
Iubirea tot nu se stingea.
Privea pe geam si-si amintea...
Cum nopti la rand cu el vorbea.
Isi doreste sa nu fi pierdut
Nici un moment ce l-a avut
Vorbele lui ii vin in minte
Pastrandu-I lacrima fierbinte.
Si focul de o ardea
Asa durere nu simtea
Caci ar fi avut inima intreaga
Nu amintiri care o leaga.
El niciodata nu a inteles
Ca vietii ei i-a dat un sens
Si nici nu o sa stie vreodata
Ca a fost iubire adevarata.
Ca ochii ei i-ar fi dat
Fara macar sa-I fi pasat
Viata i-ar fi daruit
Si totul ar fi parasit.
Ca reprezenta o lume-ntreaga
Tot ce de univers o leaga
Oricum nu ar fi inteles
Ca-n dragoste toate au un sens.
