Plec...nu pentru ca asta imi doresc,plec...insa cu un gol in suflet,asta pentru ca plec...nu pentru ca vreau,ci pentru ca nu mai am motive sa raman.
Plec,inainte ca magia sa devina banalitate,inainte ca timpul sa schimbe farmecul sufletesc in sloiuri de gheata.Prefer amintirea a ceva scurt si frumos decat drama unei povesti lungite la nesfarsit,transformate in repulsie si amnezie.
As vrea sa raman asa cum spune sufletul,sa lupt pentru inca o zi,o saptamana,o luna,un an,o viata ,dar din pacate nu pot inchide ochii in fata realitatii,ea e aici si din pacate de data aceasta mai aproape de mine decat chiar insasi sufletul meu.
Am invatat ca nu poti juca singur,un joc care cere doua persoane.Oricate sentimente ar exista intr-un suflet iubirea cere doua,oricata sclipire ar exista in acesti doi ochi,fericirea ii cere pe ceilalti doi pentru a se putea refecta.
A venit timpul sa spun a fost,a fost un vis si din nou timpul mi-a scos realitatea in fata si eu ca un simplu om pot alege din a continua in ceata incertitudinii sau de a ma oprii la poalele sfarsitului ramanad cu cele mai frumoase amintiri despre Noi,un noi care putea deveni un singur "EU"dar gheata ne-a separat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu