Iubirea

Iubirea...un cuvant asa usor de pronuntat si totusi asa de complicat.Putin cunosc adevarata lui semnificatie.Din pacate iubirea nu e numai lapte si miere,de cele mai multe ori are gust de fiere dar inima tot o mai cere.De cate ori nu am simtit ca atunci cand persoana iubita e in preajma noastra ne pierdem cu firea,ca totul infloreste in jurul nostru,ca plutim pana la nori si nu vrem sa mai coboram,corpul ne vibreaza de emotie,ochii sclipesc de fericire...toate astea doar pentru ca iubim.
Insa nu este tot timpul asa...imi amintesc si eu cat am iubit un baiat cu chip de inger si suflet de hiena...cat am suferit,cate nopti nu am dormit si totul pentru el,iar X nici macar nu ma baga in seama tot timpul imi zicea cuvinte care ma dureau chiar daca nu le zicea cu intentia aia.Il vrioam doar pentru mine,sa il simt in brate sa ii repet la nesfarsit cat de mult inseamna pentru mine,cat il iubesc,ca pentru el in fiecare dimineata ma trezesc.
Timpul a trecut dar si acum ma mai doare aceea iubire sfasietoare,mi-e greu sa vorbesc de el,lacrimile inca imi inunda sufletul si ochii,sunt rani care au ramas acolo si care nu se vor vindeca.
Sper ca intr-o zi o sa am puterea sa vorbesc de el fara sa mai simt zdruncinari in suflet!!
Daca stau si azi sa ma gandesc inca as vrea sa-i mai spun ca-l iubesc,dar stiu ca nu ar conta ca pentru el nu conteaza persoana mea...sunt doar o piesa de puzzel pe cand el pentru mine e intreg puzzel-ul.